joi, 21 aprilie 2011

Mitul lui Orfeu


Povestea mitului lui Orfeu este una foarte tragica, ideea principala fiind coborarea in infern a personajului principal, Orfeu, in cautarea iubitei sale, cu scopul de a o readuce la viata. Aceasta coborare este una foarte periculoasa deoarece intoarcerea personajului la viata nu este stabila, existand posibilitatea ca acesta sa esueze si sa ramana in infern. El reuseste sa depaseasca obstacolele intalnite in drumul sau, si ajunge intr-un sfarsit la Hades, stapanul acestor tinuturi, reusind sa il convinga pe acesta sa ii elibereze iubita. Hades ii spune sa se intoarca pe drumul pe care venise si ii promite ca iubita sa il va urma.Totusi, Orfeu trebuie sa indeplineasca o conditie, aceasta obligandu-l pe Orfeu sa se intoarca la viata fara a privi in urma sa. Daca acesta va incalca aceasta conditie, iubita lui va ramane pe veci in infern. Neincrederea in stapanul infernului il determina pe erou sa isi intoarca privirea, fapt ce ii va fi fatal fiindca isi va pierde singura fiinta iubita pentru totdeauna.
    Tema coborarii in infern apare in mai multe texte literare dar de fiecare data viziunea autorului este diferita. Trei dintre textele in care este prezenta aceasta tema sunt “Harap-Alb” de Ion Creanga, ”La Tiganci” de Mircea Eliade si “Mitul lui Ghilgames”.
     In textul lui Creanga, coborarea in infern este prezentata intr-un peisaj de poveste, ideea de infern fiind mentionata foarte subtil. Coborarea lui Harap-Alb in fantana intruchipeaza mitul lui Orfeu, infernul reprezentand o fantana parasita. Coborarea este facuta, ca si in mitul lui Orfeu, din initiativa personajului, Harap-Alb, dar iesirea acestuia din fantana depinde in mare masura de Span, cel ce a pus capacul fantanii. La fel ca si la Orfeu iesirea personajului din infern depinde de un om, iubita lui Orfeu si spanul. Harap-Alb se simtea prins ca intr-o cutie iar singura sa scapare este sa se supuna Spanului.
      La fel de neajutorat este si personajul din “La Tiganci” cand este infasurat de catre draperie si glasul sau nu poate fi auzit. In acest text coborarea in infern este una mai credibila, mai apropiata de  adevarul pe care il stim cu totii poate si datorita faptului ca apare intr-o nuvela fantastica. Atmosfera fierbinte de care este inconjurat personajul da un aer de foc al infernului, obiectele fiind asemanate cu dovlecii ce ar putea reperzenta capete.
     In schimb, in “Mitul lui Ghilgames” personajul ajunge in infern si spre deosebire de Orfeu acesta poate intalni sufletele ce isi au vecii in aceste tinuturi. Aici viziunea autorului este una foarte libera fiind explicata intr-un limbaj cotidian si intr-o formula cunoscuta de majoritatea dintre noi. Aceasta formula este intalnita si la rai, fapt ce sugereaza ca autorul nu a dorit sa diferentieze coborarea in infern de ridicarea la cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu