Arta greacã reprezintã productia artisticã a civilizatiei grecesti , cu toate cã este dificil sã se stabileascã cu precizie limitele cronologice ale acesteia.
Artele care s-au dezvoltat în Grecia anticã , cea minoicã si cea micenianã reprezintã baza artei grecesti.
Se plaseazã nasterea artei grecesti în jurul secolului IX I.C. , odatã cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit cã dupã ce apogeul acestei arte a fost atins în secolul V , Î.C. în perioada clasicã, ultimele sale manifestãri urmând sã se stingã în pragul bãtãliei de la Aetium , din anul 31, Î.C. În realitate lucrurile sunt putin altfel deoarece si dupã bãtãlia de la Aetium este observatã influenta artei grecesti în producþiile orientale si cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanþa acestei arii de influentã .
Datoritã acţiunii de colonizare din secolele VIII şi VII î.e.n. arta greacã se impune treptat de la cadrul restrâns al Mãrii Egee în toatã regiunea din jurul Mãrii Mediterane. La sfârşitul secolului IV datoritã cuceririlor lui Alexnadru cel Mare lumea greacã este limitatã la Est de India iar la sud înglobeazã tot Egiptul şi mai ales Imperiul Persan. Totuşi la aceastã diversitate geograficã se adaugã profunde diviziuni politice.
Este adevãrat cã în faţa duşmanului oraşele greceşti se gãsesc unite dar în rãzboaiele din secolul V , Î. C. sau în cadrul participãrii comune la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment de apartenenţă la aceaşi entitate. Cu toate acestea în aceastã diversitate rezidã o identitate culturalã comunã care face posibil sã se vorbeascã despre arta greacã.
Originile artei greceşti au rãmas învãluite în mister pânã la începutul secolului al XX-lea deoarece în Grecia nu au fost gãsite urme ale epocii de piatrã. Dar acum se ştie cã naşterea artei greceşti îşi aflã originea în confruntarea mai multor civilizaþii ce se aflau în bazinul oriental al Mãrii Meditaerane.
Arta cicladicã este cea mai veche mãrtuire a artei greceşti . S-a desfãşurat în epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestãri ale Cicladelor , pe lângã numeroasele obiecte din bronz şi argint , le constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmurã reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a ţinut seama riguros de pãstrarea proporţiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este încã imposibil sã cunoaştem semnificaţia lor exactã. Spre sfârşitul mileniului al II-lea Î.C., se diminueazã producerea lor.
Arta minoicã corespunde perioadei de dominaţie a Cretei în jurul anului 1800 Î.C. Se realizeazã construirea primei generaţii de palate , printre care şi cele din Cnossos şi Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele orientale. Aceste construcţii au în alcãtuire o curte rectangularã , în jurul cãreia se aflã o serie de încãperi , de sãli de ceremonii şi de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate cretane este reconstruitã în secolul VI Î.C. pe aceleaşi locuri ale palatelor din prima generaţie distruse brutal.
Construcţiile sunt similare primelor, pereţii sunt acoperiţi cu fresce magnifice în culori strãlucitoare . Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se exprimã bucuria de a trãi şi spontaneitatea. Cermica pictatã reia stilul naturalist şi vesel delectând prin repezentãri de elemente marine. Cretanii fabricã pe scarã largã obiecte mici din metal, lemn sau fildeş şi creeazã nişte piese de orfevrãrie foarte frumoase.
Arta micenianã rãsare atunci când civilizaþia minoicã mai strãluceşte încã , fiind construite la Micene , în secolul XVI Î.C. douã morminte mari , probabil princiare. Opulenţa lor uimeşte în acel mediu sãrac. S-a descoperit cã aceste morminte conţin obiecte din metal preţios cum ar fi : elemente de podoabã a capului, arme de ceremonie, cupe, vase, multe provenind din Europa.
Creaţiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente într-un stil aproape brutal ce se obserpã şi lal frumoasa mascã a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, ale cãror aspect contrasteazã cu deschiderea amplã, spre naturã, a palatului. Aceste construcţii au început sã aparã prin anul 1400 Î.C. dupã nimicirea Cretei. Pereþii sunt formaţi din blocuri enorme de piatrã, pe care dupã legende doar ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca arhitecturii sã i se atribuie şi numele de „ciclopicã“. Palatele din interiorul citadelelor au dimensiuni reduse . Principala salã a lor este construitã dupã principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi greceşti . De asemenea la micenieni se gãsesc clãdiri funerare în formã de „cãpãþâni de zahãr“ arãtând rodul unei mãiestrii tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici este încurajatã dupã forma literelor F Y T ( phi, psi, tau).
Pierderea cunoştinţelor tehnice dobândite se face odatã cu dispariţia civilizaţiei miceniene care cauzeazã de altfel şi diminuarea producţie artistice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu