Cu si despre cutremure

Suprafaţa globului este divizată în plăci tectonice. Acestea se mişcă unele în raport cu altele. Cutremurele sunt determinate de frecarea care ia naştere între aceste plăci în mişcare.

Mişcarea acestor plăci se realizează prin :

subducţie
O placă, cel mai adesea placa oceanică se scufunda sub o alta ; ( Centura de foc a Pacificului)

coliziune
Două plăci se ciocnesc ; ( Himalaya..)

alunecare
Două plăci adiacente alunecă orizontal în lungul unei falii ; ( falia San-Andreas în California)

Fricţiunile între aceste plăci dau naştere unor tensiuni enorme în rocă. Aceste tensiuni se acumulează până când plăcile alunecă brutal una peste alta. Astfel apar cutremurele de pământ.
Un cutremur e reprezentat de mişcări de suprafaţă, însoţite de un zgomot surd. Deasupra epicentrului se produc doar vibraţii verticale ale solului. Pe măsura îndepărtării de epicentru, efectul predominant devine cel orizontal.
In zonele predispuse la cutremure de pamânt, perioadele lungi de calm nasc temeri legate de potenţiala apariţie a unui cutremur foarte puternic.

Conform anumitor surse, în 1976, în China, în provincia Tangshan un cutremur a determinat moartea a 800 000 de oameni.

În decembrie 1988 un cutremur a distrus orasul Spitak şi a facut mai mult de 25 000 de victime.

Erupţiile vulcanice.

Plăcile, elementele constitutive ale scoartei terestre, sunt în mişcare unele faţă de altele. Ca urmare a acestor miscări, în anumite puncte, şcoarta terestră devine mai fragilă, mai vulnerabilă. În punctele menţionate magma poate ţâşni în exterior prin vulcani

Se disting trei tipuri de fenomene vulcanice : fenomene vulcanice de deschidere. Produc 75% din cantitatea de materii vulcanice. ( Dorsalele oceanice, rifturile continentale )

fenomene vulcanice de subducţiune. ( Vulcanii din centura de foc a Pacificului )

fenomene vulcanice ale punctelor vulnerabile. (Vulcani localizaţi esenţial în apropierea punctelor fragile ale scoarţei oceanice ).

Prin violenţa lor, erupţiile vulcanice sunt fenomene extrem de distrugătoare.

Erupţia de la Tambora (Sumatra), din 1815, a omorât 12 000 de persoane, a înfometat alte 80 000 şi a privat de vară întreaga emisferă nordică.

În noiembrie 1985 reactivarea brutală a vulcanului Nevado del Ruiz (Columbia) a făcut aproximativ 25 000 de victime în oraşele Armero şi Chinchina.

Mişcările de teren

Mişcările de teren sunt mişcări mai mult sau mai puţin brutale ale solului. În cele mai multe cazuri, gravitaţia este motorul acestor fenomene, iar apa un parametru agravant, prezent adesea.
Aceste mişcări pot îmbraca diverse forme :

căderi de blocuri de stâncă. Blocurile de stâncă sau pietrele pot proveni din faleze, escarpamente stâncoase sau versanţi ( ca în cazul morenelor, care sunt formaţiuni instabile de blocuri.) Blocurile sunt adesea destabilizate prin basculare.

alunecări sau rostogoliri. Sunt, reprezentate de căderea în cantitaţi mari a pământului şi/sau a rocilor în lungul unei pante abrupte sau de pe o faleză.

alunecările de teren. Sunt deplasări în masă ale solului, mai rapide sau mai lente, pe un plan  înclinat. Aceste mişcări pot fi foarte lente pe perioade îndelungate (câţiva cm timp de ani de zile) pentru a se accelera apoi brusc. Panta generală a terenurilor poate fi foarte mică, de 10-15 grade. (Alunecările de la Langhe - Piemonte, Italia)
Nişele de smulgere, fisurile sau valurile de pamânt, arborii răsturnaţi, sunt indicii caracteristice alunecarilor de teren în faza lentă.

alunecările de noroi. Este vorba de terenurile saturate de apă care suferă un fenomen de lichefiere. Aceste terenuri se pot scurge sub formă vâscoasă pe versanţi.
Alunecările de noroi din iunie şi august 1996 au făcut 2 700 de morţi în China.

scufundări şi surpări. În acest caz nu există deplasări laterale de material. E vorba de efectele de suprafaţa ale mişcarilor subterane. Dacă scufundările sunt progresive, surpările sunt mai brutale. În cele mai multe e azuri, acestea din urmă rezultă din prăbuşirea unei cavităţi subterane.

Stiati ca au loc 19 cutremure majore in fiecare an?

Un cutremur este cauzat de o alunecare brusca pe o falie. O falie este o ruptura in crusta Pamantului de-a lungul careia roca de pe o parte s-a miscat fata de rocile de pe cealalta parte. Tensiunile din scoarta externa a Pamantului care imping partile faliei sa stea impreuna, cresc iar rocile aluneca brucsc, eliberand energia in valuri care se transmit prin roca cauzand tremurul pe care-l simtim in timpul unui cutremur.

Cutremurele tind sa se concentreze in zone inguste. Exista 7 platouri de crusta majore pe Pamant, de vreo 80 km (50 mile) grosime, toate in miscare constanta una fata de alta. Se misca intre 10 si 130 mm (de la mai putin de o jumatate de inch la 5 inch) pe an.

Se estimeaza ca, in toata lumea, sunt cateva milioane de cutremure in fiecare an. Multe din acestea nu sunt detectate pentru ca apar in zone departate sau au magnitudine foarte mica. USGS Centrul de Informatii privind Cutremurele localizeaza intre 12 000 pana la 14 000 de cutremure in fiecare an (vreo 35 pe zi). In medie, aproximativ 60 de cutremure din an sunt clasificate ca semnificative, cu 19 clasificate ca majore. Un cutremur semnificativ este unul de magnitudine 6.5 osau mai mare sau unul de magnitudine mai mica ce cauzeaza pierderi de vieti omenesti sau pagube majore. Cutremurele majore au magnitudinea mai mare de 7.0.

In August 1999, un cutremur de grad 7,4 pe scala Richter deschisa, a lovit Turcia, omorand mai mult de 15 000 de oameni. Luna urmatoare, un cutremur ce a inregistrat 7,6 a lovit Taiwanul. Mai tarziu in aceeasi luna, un cutremur de 7,4 a lovit Mexicul. In Noiembrie, Turcia a fost lovita din nou de un cutremur ce a inregistrat 7,2.

Cel mai puternic cutremur inregistrat vreodata a fost in Chile in 1960: a avut magnitudinea de 9.5.
Mai multe informatii despre ultimele cutremure aici