Psihologia existenţei omului a reprezentat tema de bază a multor texte literare de succes, scriitorii punând accent pe cursul vieţii, cu toate reuşitele şi eşecurile ei. Această idee se întâlneşte şi în romanul lui Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”, care reprezintă una dintre scrierile ce au reuşit să impună societăţii de la vremea respectivă dorinţa de libertate, de autocunoaştere, dorinţa de a realiza ceva în viaţă.
Prozatorul Costache Olăreanu, contemporan al lui Preda, a interpretat opera acestuia ca o „lecţie” pentru comunişti dar şi pentru poporul subjugat. Ideea este inutilitatea muncii pe parcursul unei vieţi întregi, cu greutăţi şi bucurii, iar toate astea în aşteptarea unei clipe de natură necunoscută, uneori de fericire alteori de tristeţe. Numai că în aşteptarea acesteia trebuie să îndurăm mult prea multe şi toate acestea pentru …o clipă de necunoscut.
Moartea este unul dintre sentimentele care în viziunea mai multor scriitori poate lua locul acelui moment în care este atins apogeul existenţei. Chiar şi romanul lui Preda începe printr-o analiză primordială a morţii pentru a dovedi că viaţa nu este altceva decât un circuit al morţii; iar apoi este prezentat cursul vieţii, în roman devenind unul deosebit de anevoios demonstrând suferinţa ce ne apasă de-a lungul vieţii. Personajul principal devenind punctul de atracţie al tuturor eşecurilor în toate etapele vieţii. Sfârşitul romanului aparţine morţii ceea ce încheie circuitul necunoscutului iar clipa mult aşteptată nu este departe ci chiar sub ochii noştri însă nu o putem descoperi decât dacă o trăim.
Viaţa însăşi este clipa necunoscută deoarece nimeni nu ştie ce îi rezervă viaţa şi de aceea va încerca întotdeauna să o trăiască liber deoarece circuitul morţii nu are o dimensiune fixă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu