Romanul incepe cu o legenda care spune ca Dumnezeu, dupa ce a facut lumea, a dorit sa puna ordine in neamurile de pe pamant. A ales mai apoi pentru fiecare neam cate un lucru care-l caracterizeaza, astfel ca a ajuns si la munteni, carora le-a lasat muncile cu animalele (oile in special). Aceasta legenda era spusa de catre Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunti si apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lanii.
Cei doi traiau in Magura Tarcaului, impreuna cu cei doi copii ai lor: Gheorghita si Minodora. In total au avut sapte copii, dar ceilalti cinci murisera de diferite boli. Acum, atat Gheorghita cat si Nechifor erau plecati de acasa… Nechifor era plecat la Dorna ca sa cumpere o turma de oi, iar Gheorghita era plecat la Jija, de unde astepta vesti de la tatal sau caci trebuia sa plateasca ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghita in care acesta ii spunea ca ii este dor de casa, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascalului Andrei.
Intr-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecand calare o revarsare de ape la asfintit. De atunci, neavand nici o veste de la el, isi facea griji zi de zi…
Intr-o dupamiaza, Mitrea, un cioban, a venit pana la Vitoria acasa si i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarca si o caciula, caci iarna se apropie si are mare nevoie de ele. Dupa ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casa pentru a desfunda hogeagul, caci Vitoria dorea sa faca foc si in soba din casa.
Dupa ce au facut focul, au pus mancarea si au inceput sa manance. Minodora nu prea avea pofta de mancar, asa ca a fost putin certata de mama sa. Se tot gandea la fiul dascalului - Ghita Topor -… si abia astepta ca mama ei sa plece pe o perioada mai lunga de timp de acasa, ca sa poata petrece mai mult timp alaturi de iubitul sau.
Vitoria a mers la preotul din sat ca sa-l intrebe si pe el ce are de facut in legatura cu visul pe care l-a avut in urma cu o seara. I-a dat si o foaie de hartie ca sa-i scrie o scrisoare lui Gheorghita. Toata lumea cu care se intalnea o intreba de barbatul sau… iar ea, auzind acestea, se rusina. Preotul i-a spus Vitoriei sa nu mai creada in vise, caci nu se pot da explicatii in urma viselor… Incercau amandoi sa-i gaseasca explicatii lui Nechifor pentru intarzierea sa. Parintele Daniil Milies i-a scris lui Gheorghita si i-a spus Vitoriei sa nu se ingrijoreze, caci se va intoarce in cele din urma.
Vazand ca preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotarat sa mearga la baba Maranda, o vrajitoare din sat. Baba i-a spus ca l-a oprit o fata cu ochi verzi pe Nechifor, dar sa nu-si faca griji, pentru ca se va intoarce acasa cat de repede va putea. Acelasi lucru a iesit si din cartile de TAROT… Dupa ce a iesit de la Maranda din casa, a luat-o inspre casa ei… in curte s-a intalnit cu Mitrea, care dormea pe jos, langa gard.
In apropierea sarbatorilor de iarna, s-a intors si Gheorghita de la apa Jijiei; si-a lasat oile in grija baciului Alexa. Toti l-au primit cu bucurie si apoi au intins o masa mare, caci lui Gheorghita ii era foame. Dupa ce au mai povestit putin despre viata pe care a dus-o baiatul prin acele parti, Vitoria i-a spus ca nu a primit nici o veste de la Nechifor si l-a rugat sa mearga sa-l caute… iar Gheorghita a fost de-acord. In ziua de Boboteaza, Vitoria s-a hotarat sa mearga pana la manastirea Bistrita si pana la / in Piatra ca sa se roage Sfintei Ana. La manastire s-a intalnit si cu prea sfintitul Visarion care a sfatuit-o sa mearga la primar si la jandarmi, sa le povesteasca si lor ce i s-a intamplat.
Vitoria a stat in acea seara la manastire, iar a doua zi a mers in / la Piatra la prefect ca sa-i spuna tot ce are pe inima. Prefectul i-a spus ca va face tot ce ii sta in putinta… si a indemnat-o sa faca si o jalba pe care sa o trimita sefilor. Dupa intalnirea cu prefectul, Vitoria a mers la preotul Daniil, care i-a spus ca ii va face cat mai curand jalba de care are nevoie si o va trimite la cine trebuie. Vitoria a spus ca vrea sa mearga cu Gheorghita pana la / in Dorna ca sa vada daca afla si ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amandoi, Minodora trebuia sa plece la o manastire la ceva ruda de-a ei, asa ca pe data de douazeci si sapte februarie a plecat la manastire, alaturi de praznicul cuviosului parinte Procopie.
Pe data de noua martie, Vitoria impreuna cu Gheorghita au mers la slujba data de parintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinti mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasa si s-au inteles cu Mitrea, deoarece casa ramanea in mainile lui cat cei doi erau plecati. Pe cand se pregateau sa manance, au venit preotul Milies, domnul Iordan (carciumarul) si negustorul (domnul David) caruia urma sa-i vanda Vitoria anumite lucruri pentru a-si face bani de drum. Dupa ce au plecat musafirii, Mitrea a impuscat un lup, caci le-a pus in primejdie animalele. Atunci, Vitoria s-a gandit ca ar fi mai bine daca ar lua pusca cu ea… ar fi mai in siguranta. Pe data de zece martie, vineri, de dimineata, cei doi au pornit in cautarea lui Nechifor.
Au mers impreuna cu negustorul David pana la Calugareni, unde nevasta acestuia i-a spus ca l-a vazut pe Nechifor in acea toamna, i-a zis ca nu are nici un tovaras de calatorie si ca are ceva bani la el. Pe drum, cand au oprit pe la hanul lui Donea, l-au intrebat pe acesta daca l-a vazut pe Nechifor. Donea le-a spus ca ultima data l-a vazut in toamna aceasta. Dupa ce s-au odihnit putin la domnul David acasa, au pornit incet-incet (in)spre Farcasa.
In Farcasa, tot cautandu-si un loc unde sa poata sta in gazda, au dat peste niste jandarmi care ii duceau pe doi oameni la judecata, deoarece nu aveau acte la ei si, se pare ca ii furau pe oameni fara ca acestia sa isi dea seama… erau de fapt niste oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau asa de haiosi, incat toata lumea radea in plina strada, chiar si Vitoria s-a bine dispus. In final, cei doi calatori s-au oprit la mos Pricop, care i-a gazduit peste noapte. Cei doi au aflat de la familia Pricop ca Nechifor a fost si pe la ei. Dupa ce auzise aceasta, Vitoria se tot gandea ca sotul ei s-ar putea sa nu mai fie in viata…
X. In ziua urmatoare, au mers la Borca, unde satenii i-au abatut din cale ca sa participe la o cumetrie. Aici s-au ospatat , iar Vitoria a inchinat impreuna cu nasii. Dupa ce au ajuns la / in Cruci, cei doi au dat peste o nunta. Aici, Vitoria a primit plosca si i-a facut o urare frumoasa miresei. Vitoria si-a facut din nou griji, deoarece a dat prima data de un botez si apoi de o nunta… in sinea ei, trebuia sa se fi intamplat invers pentru ca toate sa fie bine. I-a intrebat pe sateni daca l-au vazut cumva pe Nechifor, dar, din pacate, nimeni nu-l vazuse. Ajunsi in Vatra Dornei au mers la prefect, care le-a spus ca in luna noiembrie, Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi si Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vanzare din targ), iar mai apoi, Nechifor le vanduse o suta de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse pana atunci…
Vitoria s-a hotarat sa o ia pe drumul pe care ar fi trebuit sa o ia si Nechifor la intoarcere… a oprit pe la ceva carciumi. Unul dintre carciumari i-a spus ca l-a vazut pe Nerchifor si isi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers impreuna cu Gheorghita prin Brosteni, prin Paltinis, prin Darmoxa si prin Borca. Ajunsi in Borca, ei afla pe unde a luat-o Nechifor cu oile, asa ca incearca sa o ia dupa urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa si Stanisoara.
Au ajuns si in satul Suha, unde avea o crasma domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cariuma, au aflat ca nu mai ajunsese decat doi din cei trei ciobani… adica Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crasmarite, Maria, le-a spus ca e ruda cu Ileana, sotia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarati de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus ca a auzit de la cei doi ca au cumparat toate oile unui cioban care locuia mai departe si ca i-au dat toti banii. Lumea spune insa ca cei doi oieri sunt capabili de jaf si chiar de crima. Maria i-a insotit pe cei doi la primarie, unde i-a intrebat pe cei doi ciobani incotro a luat-o cel care le-a vandut oile. Acestia au spus ca au facut tranzactia la Crucea Talienilor si ca nu stiu incotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia impreuna cu fiul sau au mers din casa-n casa si au intrebat daca stie cineva ceva despre “omul cu caciula brumarie”. La o casa, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, cainele lor. La acea casa (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a gasit cainele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros cand a vazut-o, si a venit repede la ea.
Domnului Toma nu i-a venit sa creada ca o femeie din Tarcau poate face atata drum doar ca sa-si gaseasca sotul… a ramas foarte surprins. Cainele i-a calauzit pe cei doi calatori intr-o rapa, unde gasira niste oase, niste zgarciuri, botforii, tasca, chimirul si caciula brumarie a lui Nechifor, iar mai incolo era scheletul calului sau, acoperit de niste paturi. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Vazandu-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghita… dar nu pe fiul sau, ci pe barbatul sau. Asta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs insa, el si-a schimbat numele, caci a fost deochiat de cineva.
Vitoria a strans “ramasitele” lui Nechifor in timp ce Gheorghita plangea ca un copil. Spre seara, munteanca s-a intors in acel loc impreuna cu domnul Toma. Cat timp ea a fost plecata, Gheorghita a stat de paza in acel loc impreuna cu Lupu. In dimineata urmatoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineata, autoritatile. Era nevoita sa le spuna totul autoritatilor, asa ca le-a povestit autoritatilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau sa spuna tot ceea ce s-a intamplat atata timp cat au fost impreuna. Desi se presupunea ca cei doi carora le-a vandut oile sunt ucigasii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat si pe ei la inmormantare.
Prefectul Anastase Balmez si-a inceput cercetarile in Suha. Le facea vizite celor doi coibani carora le tot punea fel de fel de intrebari… cei doi nu pareau inca vinovati. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei si i-a invitat pe cei doi impreuna cu nevestele lor la inmormantare. Celor doi oieri li s-a parut ciudat ca a asistat si munteanca la dialogul dintre ei si prefect, dar inca nu-si dadeau seama ce va urma…
Pomenirea lui Nechifor s-a facut acasa la domnul Toma, iar pentru ca era postul mare, era mai greu cu mancarea; bautura insa era destula. Incepusera bocetele…
A asistat la inmormantare si cucoana Maria… toti cei care ieseau de la inmormantare primeau cate un sfert de paine si cate un paharel de rachiu. Au fost prezenti si cei doi ciobani Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Indemnandu-i sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunandu-i ca si Gheorghita are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a inceput sa le povesteasca celor doi faptele, asa cum stia ea ca s-au intamplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghita si l-a intrebat ce scrie pe el… acesta din urma, dupa ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o fapta, este numai o plata. Chiar daca as fi eu, mi-oi primi osanda de la cine se cuvine”. Dupa spusele acestea, Vitoria s-a uitat si ea mai atent la baltag si a spus ca cu acest baltag a fost omorat Nechifor. A urmat apoi o altercatie intre Bogza si Gheorghita. Cutui s-a predat si a spus ca totul a fost intocmai dupa spusele Vitoriei. Dupa ce i-au platit pe toti cei care i-au ajutat, au mai stat trei zile si au mers sa-si vada oile. Au facut parastasele cuvenite si s-au intors acasa. S-a intors si Minodora de la manastire, iar Vitoria a spus ca nu o lasa nicicum sa se marite cu fiul dascalului Andrei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu