Datorăm progresului spiritului ştiinţific din cursul secolului al XlX-lea — care n-a fost doar un secol «stupid» — dizgraţia în care au căzut irevocabil celtomania şi eforturile pionierilor celtologiei. încetul cu încetul aceşti pionieri ne-au pus în posesia moştenirii etnice franceze. Primul dintre ei a fost probabil Adelung, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a făcut unele greşeli datorită lacunelor documentării sale, dar a avut meritul de a stabili o clasificare exactă a limbilor celtice vii în două grupe: pe de o parte irlandeza şi scoţiană, iar pe de altă parte galeza, comica şi bretona. Şi totuşi este încă marea epocă a etimologiilor la prima vedere. Le Brigant credea că toate limbile de pe glob derivau din bretona vorbită de Adam şi Eva în paradisul terestru. Cuvintele franceze chaîne şi p/vxerau considerate în mod eronat ca provenind din cele bretone chadenn şi priz. Este curios faptul că dicţionarul comparat al limbilor celtice publicat de Lhwyd la începutul aceluiaşi secol nu impresionase pe nimeni, cu toate că indica o direcţie bună în cercetare.
Dar, un secol mai târziu, ideile lui Prichard şi gramatica comparată a lui Bopp au stimulat imaginaţia lui
Gaspar Zeuss a cărui Grammatica celtica, apărută în 1853, a constituit fundamentul studiilor filologice celtice moderne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu