Africa de Sud are o populaţie de aproximativ 50 de milioane de locuitori, dintre care 79.5% sunt africani, 9.0% albi şi 2.5% indieni şi asiatici. Istoria Africii de Sud de după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost construită în jurul apartheid-ului, sistem rasist care a început în anii 1948 şi a fost desfiinţat când s-au organizat primele alegeri libere în perioada 1990 - 1994.
De când nu a mai existat apartheid-ul, sute de sud-africani albi au devenit săraci, ei învinovăţind politicile discriminatorii ale guvernului, care ar favoriza angajaţii de culoare.
În Africa de Sud sunt aproximativ 3 milioane de Afrikaners (urmaşi ai coloniştilor olandezi - n.r.), numărul lor fiind în creştere, o treime dintre ei fiind nevoiţi să trăiască în tabere sumbre cum ar fi Coronation Park, unde locuiesc peste 400 de "albi săraci". Ei nu au dreptul la ajutoare guvernamentale, ajutoare alimentare sau servicii medicale şi, prin lege, le este interzisă participarea la târgurile de joburi.
În ultimii ani, au fost semnalate mai multe cazuri de decese din cauza malnutriţiei, opinia publică internaţională începând să fie interesată din ce în ce mai mult de "albii săraci" din Africa de Sud.
În primele două secole ale colonialismului din Africa de Sud, coloniştii albi săraci erau agricultori semi-nomadici care creşteau bovine şi alte animale cu care făceau comerţ. Pentru mulţi albi bogaţi şi comis-voiajori europeni aceştia erau nişte persoane murdare, leneşe, degenerate rasial, care aveau acelaşi stil de viaţă cu al celor de culoare.
La începutul secolului XX, coloniştii albi săraci erau o ruşine şi o ameninţare. Trecerea agriculturii la industrializare i-a făcut pe mulţi dintre ei să se mute la oraş, unde şi-au găsit slujbe în fabrici, mine sau magazine. Elita era îngrijorată că se vor îmbina cu angajaţii de culoare şi astfel vor ameninţa dezvoltarea capitalistă. Legislaţia ulterioară a fost creată astfel încât acest lucru să nu se întâmple, oferind albilor, iar celor de culoare interzicându-le, acces la locuri de muncă, educaţie, locuinţe şi drepturi politice.
Deşi numărul albilor săraci a fost redus de politicile guvernelor segregaţioniste înainte de Al Doilea Război Mondial şi de apartheid, sărăcia sub limita existenţei nu a putut fi controlată.
De când nu a mai existat apartheid-ul, sute de sud-africani albi au devenit săraci, ei învinovăţind politicile discriminatorii ale guvernului, care ar favoriza angajaţii de culoare.
În Africa de Sud sunt aproximativ 3 milioane de Afrikaners (urmaşi ai coloniştilor olandezi - n.r.), numărul lor fiind în creştere, o treime dintre ei fiind nevoiţi să trăiască în tabere sumbre cum ar fi Coronation Park, unde locuiesc peste 400 de "albi săraci". Ei nu au dreptul la ajutoare guvernamentale, ajutoare alimentare sau servicii medicale şi, prin lege, le este interzisă participarea la târgurile de joburi.
În ultimii ani, au fost semnalate mai multe cazuri de decese din cauza malnutriţiei, opinia publică internaţională începând să fie interesată din ce în ce mai mult de "albii săraci" din Africa de Sud.
În primele două secole ale colonialismului din Africa de Sud, coloniştii albi săraci erau agricultori semi-nomadici care creşteau bovine şi alte animale cu care făceau comerţ. Pentru mulţi albi bogaţi şi comis-voiajori europeni aceştia erau nişte persoane murdare, leneşe, degenerate rasial, care aveau acelaşi stil de viaţă cu al celor de culoare.
La începutul secolului XX, coloniştii albi săraci erau o ruşine şi o ameninţare. Trecerea agriculturii la industrializare i-a făcut pe mulţi dintre ei să se mute la oraş, unde şi-au găsit slujbe în fabrici, mine sau magazine. Elita era îngrijorată că se vor îmbina cu angajaţii de culoare şi astfel vor ameninţa dezvoltarea capitalistă. Legislaţia ulterioară a fost creată astfel încât acest lucru să nu se întâmple, oferind albilor, iar celor de culoare interzicându-le, acces la locuri de muncă, educaţie, locuinţe şi drepturi politice.
Deşi numărul albilor săraci a fost redus de politicile guvernelor segregaţioniste înainte de Al Doilea Război Mondial şi de apartheid, sărăcia sub limita existenţei nu a putut fi controlată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu