Razboiul Rozelor

Razboiul Rozelor au fost o serie de razboaie civile, care s-au dat intre suporterii a doua case rivale, Lancaster si York, pentru tronul Angliei. Acestea s-au luptat de mai multe ori intre 1455 si 1485 (desi anumite lupte dinainte si dupa aceasta perioada au fost legate de acelasi razboi). Razboiul s-a incheiat cu victoria contelui de Richmond, Henry Tudor, fondatorul Casei Tudorilor, care, ulterior a condus Anglia si Tara Galilor timp de 117 ani.
Scurta prezentare
roza_casei_de_lancasterHenric de Bolingbroke a adus Casa Lancaster pe tronul Angliei in 1399, cand l-a detronat pe varul sau, Richard al II-lea. Bolingbroke (care a fost incoronat ca Henry IV) si fiul sau, Henry al V-lea, au pastrat coroana, dar cand Henry al V-lea a murit, mostenitorul lui, micul Henry al VI-lea, a crescut fiind instabil mintal si dominat de diversi regenti certareti.

Pretinderea tronului din partea Casei Lancaster a venit din partea lui John de Gaunt, al patrulea fiu al lui Edward al III-lea. Incapacitatea lui Henry al VI-lea de a conduce Regatul a condus la o provocare din partea lui Richard, duce de York, care putea solicita abdicarea celui de-al treilea si celui de-al cincilea fiu ai lui Edward al III-lea, Lionel de Antwerp si respectiv Edmund din Langley, si care s-a dovedit un administrator capabil. York s-a certat cu Lancastrienii la curte, precum si cu regina lui Henry al VI-lea, Margareta de Anjou, care se temea ca in cele din urma acesta i-ar putea inlocui fiul, pe Edward, Printul de Wales.

Desi ciocniri armate au mai avut loc anterior intre suporterii Casei de York si a Casei de Lancaster, prima lupta deschisa a izbucnit in 1455, la St. Albans. In acea lupta au murti multi Lancastrieni de vaza, dar urmasii lor au ramas in vrajmasie de moarte cu Richard. Cu toate ca pacea a fost temporar restaurata, Lancastrienii, instigati de Margareta de Anjou, i-au contestat influenta lui York.
roza_casei_de_YorkLupta a fost reluata mai violent, in 1459. York a fost fortat sa fuga din tara, dar unul dintre sustinatorii lui cei mai remarcabili, contele de Warwick, a invadat Anglia de la Calais si l-a capturat pe Henry in Batalia de la Northampton. York s-a intors in tara si a devenit protector al Angliei, dar a fost descurajat sa mai pretinda tronul. Margareta si nobilii Lancastrieni ireconciliabili si-au adunat fortele in nordul Angliei, si cand York a inaintat spre ei, a fost ucis in lupta la sfarsitul anului 1460. Armata Lancastriana a avansat inspre Sud si l-au capturat din nou pe Henry in a doua batalie de la St Albans, dar nu au reusit sa ocupe Londra, ulterior retragandu-se spre nord. Fiul cel mai mare al lui York a fost proclamat rege: Edward al IV-lea. A adunat armatele Yorkiste si a castigat o victorie zdrobitoare in batalia de la Towton de la inceputul anului 1461.
Dupa ce revolte Lancastriene minore au fost inabusite in 1464, si Henry a fost capturat din nou, Edward s-a certat cu sustinatorul si consilierul sau, contele de Warwick (cunoscut si sub numele de „Facator de regi"), si si-a instrainat multi prieteni si membrii de familie datorita favorizarii familiei parvenite a reginei lui, Elizabeth Woodville, cu care s-a casatorit in secret. Warwick a incercat prima oara sa il inlocuiasca pe Edward cu George, fratele sau mai mic, duce de Clarence, si apoi sa-l repuna pe Henry VI pe tron. Acest lucru a dus la doi ani de schimbari rapide de noroc, pana cand Edward al IV-lea, a castigat din nou o victorie completa in 1471. Warwick si mostenitorul Lancastrian, Edward Print de Wales, au murit in lupta, iar Henry a fost executat imediat dupa aceea.
A urmat o perioada de pace, dar Edward a murit in mod neasteptat in 1483. Fratele sau, Richard de Gloucester, s-a mutat la curte pentru a impiedica participarea la guvernare a familiei vaduvei lui Edward, abia tolerata. Fiul minor al lui Edward, Edward al V-lea ar fi urmat la tron, dar Richard a preluat tronul pentru el insusi, folosind ca pretext legitimitatea suspecta a casatoriei lui Edward al IV-lea.
Henry Tudor, o ruda indepartata a regilor Lancastrieni care au mostenit dreptul la cererea tronului, l-a invins pe Richard la Bosworth in 1485. Revolte Yorkiste au izbucnit in 1487, si desi cei mai multi dintre urmasii supravietuitori ai Casei de York au fost inchisi, rascoale sporadice au continuat sa aiba loc.
Numele de „Razboiul Rozelor" n-a fost folosit in timpul razboaielor si luptelor, dar isi are originile in blazoanele celor doua case regale: Trandafirul Alb al Casei de York si Trandafirul Rosu al Casei de Lancaster. Termenul a intrat in uz comun in secolul al XIX-lea, dupa publicarea romanului Anne de Geierstein de Sir Walter Scott. Scott s-a bazat pe o scena fictiva din piesa lui William Shakespeare, Henry al VI-lea, unde cele doua parti dusmane isi aleg trandafiri de culoari diferite la Biserica Templului.
Desi trandafirii au fost uneori folositi ca simboluri in timpul razboaielor, majoritatea participantilor purtau emblemele lorzilor feudali protectri. De exemplu, armata lui Henry de la Bosworth a luptat sub drapelul unui dragon rosu, in timp ce armata Yorkista a folosit simbolul personal al lui Richard al III-lea, un porc alb. Dovezi ale importantei rozelor ca simboluri se bazeaza si pe faptul ca regele Henry al VII-lea a ales la sfarsitul razboaielor sa combine trandafirul rosu cu cel alb intr-unul singur: Roza Tudorilor.
Numele caselor rivale au prea putin de-a face cu orasele York si Lancaster, sau cu regiunea Yorkshire si Lancashire. De fapt, terenurile si resedintele Ducatului de Lancaster se aflau in principal in Gloucestershire, in Nordul Tarii Galilor si in Cheshire, in timp ce mosiile si castelele care faceau parte din Ducatul de York erau larg raspandite in Anglia, desi multe erau in Welsh Marches.
Casele de Lancaster, York si Richmond (Tudor) sunt toate reprezentate de propriile lor roze si toate trei dau numele unor regiuni din nordul Angliei.