O, sancta simplicitas? În ce simplificare şi falsificare ciudată trăieşte omul! Nu conteneşti să te minunezi din
momentul când ochii ti sau deprins să vadă acest miracol! Cât de bine am reuşit să facem totul din jurune
limpede şi liber şi facil şi simplu! cum am ştiut să îngăduim simţurilor noastre să vagabondeze în toate cele
superficiale, iar gândirii noastre săi inspirăm o dorinţă divină de salturi zburdalnice şi raţionamente false! Cât
de bine neam priceput de la bun început să ne păstrăm ignoranţa, pentru a ne bucura de o libertate, de o lipsă de griji, de o imprudenţă, de un zel şi de o bucurie de a trăi aproape de necrezut, pentru a ne bucura de viată! şi numai pe această temelie de acum stabilă şi granitică a ignoranţei sa putut construi până acum ştiinţa, voinţa de a şti bazânduse pe o altă vrere cu mult mai puternică, voinţa de a nu şti, voinţa de incertitudine, de neadevăr! Iar această voită nu era contrariul celei dintâi, ci forma ei cea mai ratinată! Nici măcar limbajul, aici precum şi în
altă parte, nu sa putut dezbăra de grosolănia sa, continuând să glăsuiască de contrarii acolo unde era vorba doar de gradaţii şi de o anumită fineţe a nuanţelor; de asemenea, tartuferia învederată a moralei, care a devenit acum întrun mod invincibil „carne din carnea noastră, sânge din sângele nostru“, a denaturat până şi cuvintele din gura noastră, a cunoscătorilor: ici şi colo observăm şi ne amuzăm că dea dreptul ştiinţa este cea care caută să ne retină mai cu osârdie în acest univers simplificat, completamente artificial, lustruit şi falsificat pentru uzul nostru,căci de voie, de nevoie, ei îi place eroarea, fiind în viaţă îi e dragă viaţa!
Extras din cartea Dincolo de Bine şi de Rău de F.Nietzsche
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu