Un studiu asupra maimuţelor a descoperit cauzele pierderilor de memorie asociate înaintării în vârstă, ceea ce a permis remedierea acestora, susţin cercetătorii.
Prin reglarea unui dezechilibru chimic din creierul maimuţelor în vârstă, cercetătorii participanţi la studiu au transformat celulele nervoase îmbătrânite în unele tinere, capabile să susţină memoria funcţională cu ajutorul căreia creierul păstrează gândurile pentru o scurtă perioadă de timp.
Maimuţele sunt folosite de multă vreme în studiul creierului uman, astfel că aceste rezultate ar putea fi valabile şi în cazul oamenilor, deşi sunt necesare cercetări suplimentare care să confirme această ipoteză.
Cercetătorii au studiat memoria funcţională a unor maimuţe aflate în trei stadii ale vieţii: maimuţe tinere (7-9 ani, echivalentul a 21-27 ani în cazul oamenilor), maimuţe de vârstă medie (12-13 ani, echivalentul a 36-39 ani ai oamenilor) şi maimuţe în vârstă (17-21 ani, echivalentul a 51-63 de ani la oameni).
Folosindu-se de mici sonde speciale, cercetătorii au studiat celulele din cortexul prefrontal al fiecărei maimuţe în timp ce aceasta realiza o sarcină care făcea apel la memorie. Maimuţa trebuia să ţină minte 2,5 secunde localizarea unei gustări în cadrul unei simulări computerizate, un timp destul de scurt chiar şi pentru cele mai în vârstă maimuţe. Maimuţele în vârstă care nu s-au descurcat la acest test au devenit frustrate şi au refuzat să continue jocul.
Aşa cum era de aşteptat, reţeaua neuronală din creierul maimuţelor mai în vârstă nu a susţinut activitatea cerebrală la fel cum a făcut-o în cazul celor tinere, chiar dacă acestea au trecut testele care implicau memoria pe termen scurt. În testele cu termen mai lung, însă, de până la cinci secunde, maimuţele vârstnice nu şi-au îndeplinit sarcinile la fel de bine ca acelea tinere.
Cercetătorilor le era cunoscut faptul că o substanţă chimică numită AMP ciclic (adenozin monofosfat ciclic) joacă un rol foarte important în formarea memoriei în cortexul prefrontal şi că o cantitate prea mare în creier ar putea duce la pierderea memoriei atât în cazul maimuţelor, cât şi în cazul oamenilor.
Pentru a vedea dacă scăderea nivelului AMP ciclic ar putea ajuta la restabilirea funcţiei cerebrale a maimuţelor implicate în studiu, cercetătorii au injectat cantităţi mici de medicamente care să blocheze acţiunea substanţei în imediata apropiere a unor neuroni implicaţi în gestionarea memoriei şi apoi au refăcut testele. Medicamentele au îmbunătăţit capacitatea celulelor de a păstra impulsurile. Dat fiind faptul că maimuţele se descurcaseră bine şi la testele iniţiale, cercetătorii nu au putut observa progrese măsurabile.
Studii anterioare asupra acţiunii medicamentelor cu efect de blocare a AMP ciclic, precum Guanfacine, un tratament utilizat pentru tratarea deficitului de atenţie şi hiperactivităţii (ADHD), au demonstrat că se poate îmbunătăţi performanţa memoriei în cazul maimuţelor în vârstă, atunci când medicamentul este administrat în întregul organism, deşi nu se cunoaşte acţiunea acestuia în creier. În prezent se efectuează studii clinice pentru a se verifica dacă are acelaşi efect şi în cazul oamenilor.
Alte părţi ale creierului depind, însă, de nivelul ridicat de AMP pentru a funcţiona corect, astfel că reglarea nivelului substanţei AMP ciclic ar putea avea unele efecte secundare nedorite. Medicamentul Guanfacine pare a fi sigur, fiind deja aprobat pentru utilizarea în cazul pacienţilor care suferă de ADHD pentru a controla impulsurile şi pentru a îmbunătăţi memoria funcţională.
Studiul, care a fost finanţat printr-o bursă acordată de Institutul Naţional de Geriatrie din Statele Unite, a fost publicat recent în revista Nature.
Sursa: MSNBC
Maimuţele sunt folosite de multă vreme în studiul creierului uman, astfel că aceste rezultate ar putea fi valabile şi în cazul oamenilor, deşi sunt necesare cercetări suplimentare care să confirme această ipoteză.
Cercetătorii au studiat memoria funcţională a unor maimuţe aflate în trei stadii ale vieţii: maimuţe tinere (7-9 ani, echivalentul a 21-27 ani în cazul oamenilor), maimuţe de vârstă medie (12-13 ani, echivalentul a 36-39 ani ai oamenilor) şi maimuţe în vârstă (17-21 ani, echivalentul a 51-63 de ani la oameni).
Folosindu-se de mici sonde speciale, cercetătorii au studiat celulele din cortexul prefrontal al fiecărei maimuţe în timp ce aceasta realiza o sarcină care făcea apel la memorie. Maimuţa trebuia să ţină minte 2,5 secunde localizarea unei gustări în cadrul unei simulări computerizate, un timp destul de scurt chiar şi pentru cele mai în vârstă maimuţe. Maimuţele în vârstă care nu s-au descurcat la acest test au devenit frustrate şi au refuzat să continue jocul.
Aşa cum era de aşteptat, reţeaua neuronală din creierul maimuţelor mai în vârstă nu a susţinut activitatea cerebrală la fel cum a făcut-o în cazul celor tinere, chiar dacă acestea au trecut testele care implicau memoria pe termen scurt. În testele cu termen mai lung, însă, de până la cinci secunde, maimuţele vârstnice nu şi-au îndeplinit sarcinile la fel de bine ca acelea tinere.
Cercetătorilor le era cunoscut faptul că o substanţă chimică numită AMP ciclic (adenozin monofosfat ciclic) joacă un rol foarte important în formarea memoriei în cortexul prefrontal şi că o cantitate prea mare în creier ar putea duce la pierderea memoriei atât în cazul maimuţelor, cât şi în cazul oamenilor.
Pentru a vedea dacă scăderea nivelului AMP ciclic ar putea ajuta la restabilirea funcţiei cerebrale a maimuţelor implicate în studiu, cercetătorii au injectat cantităţi mici de medicamente care să blocheze acţiunea substanţei în imediata apropiere a unor neuroni implicaţi în gestionarea memoriei şi apoi au refăcut testele. Medicamentele au îmbunătăţit capacitatea celulelor de a păstra impulsurile. Dat fiind faptul că maimuţele se descurcaseră bine şi la testele iniţiale, cercetătorii nu au putut observa progrese măsurabile.
Studii anterioare asupra acţiunii medicamentelor cu efect de blocare a AMP ciclic, precum Guanfacine, un tratament utilizat pentru tratarea deficitului de atenţie şi hiperactivităţii (ADHD), au demonstrat că se poate îmbunătăţi performanţa memoriei în cazul maimuţelor în vârstă, atunci când medicamentul este administrat în întregul organism, deşi nu se cunoaşte acţiunea acestuia în creier. În prezent se efectuează studii clinice pentru a se verifica dacă are acelaşi efect şi în cazul oamenilor.
Alte părţi ale creierului depind, însă, de nivelul ridicat de AMP pentru a funcţiona corect, astfel că reglarea nivelului substanţei AMP ciclic ar putea avea unele efecte secundare nedorite. Medicamentul Guanfacine pare a fi sigur, fiind deja aprobat pentru utilizarea în cazul pacienţilor care suferă de ADHD pentru a controla impulsurile şi pentru a îmbunătăţi memoria funcţională.
Studiul, care a fost finanţat printr-o bursă acordată de Institutul Naţional de Geriatrie din Statele Unite, a fost publicat recent în revista Nature.
Sursa: MSNBC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu